Plătim cu toții factura la curent și la gaze. Din banii nostri e plătita și ANRE - Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, instituția care ar trebui să ne apere de furnizori. Doar ca pe 9 octombrie ANRE a semnat o regulă care îi apără pe furnizori de noi. Ca noi suntem mai fraieri. Concret: din 2027, dacă scrii o reclamație și furnizorului i se pare că ai folosit „limbaj neadecvat” sau că „nu ai specificat situația”, are voie să o arunce la coș. Fără răspuns. Ce înseamnă „neadecvat”? Nu scrie nicăieri. Cât de bine trebuie să „specifici”? Nici asta. Decide firma de care te plângi dacă merită să-ți răspundă. Vă dați seama cata bataie de joc? Ți-a venit factura de trei ori mai mare și ai scris nervos? La coș. Ești o bătrână care suna si spune „nu înțeleg de ce e atât de mare”? Tot la coș. Factura rămâne de plătit, fără ca cineva să se fi uitat la ea. Practic un contract e anulat la voia furnizorului, reclamatiile devin nule. Și dacă te duci la ANRE să te plângi de furnizor? ANRE are exact aceeași regulă pentru ea încă din 2024. Te ignoră și ea. Bătaie de joc cu acte în regulă. Partea și mai frumoasă: regula asta nu era în proiectul pus în dezbatere publică. A apărut direct în varianta finală, după ce dezbaterea se terminase. Cine a cerut-o și de ce, ANRE nu zice, Da, nu e frumos să înjuri un om de la call center. Dar o factură greșită nu devine corectă pentru că ai scris urât. Furnizorul putea foarte bine să ignore înjurătura și să rezolve problema. ANRE a preferat să-i dea voie să nu facă nimic. Am depus plângere la ANRE și am cerut anularea regulii. Dacă n-o retrag în 30 de zile, ne vedem în instanță. Dupa ce ca avem preturile pe care le avem, fix asta mai lipsea! Dați mai departe. Oamenii cărora li se vor arunca reclamațiile la coș din ianuarie habar n-au ce li se pregătește. Toată povestea, în primul comentariu

Cine îi învață pe procurorii care anchetează plângerile ACCEPT? Chiar ACCEPT. Asociația ACCEPT e cea mai cunoscută organizație LGBT din România. A fost înființată în 1996 la București și organizează în fiecare an Bucharest Pride, primul marș fiind în 2005. Face lobby pentru legi, ține campanii publice și depune plângeri penale în dosarele în care persoane LGBT se declară victime. Între 2021 și 2023, Parchetul General a fost partener al ACCEPT într-un proiect de 937.819 euro, bani de la Norvegia, Islanda și Liechtenstein. În 16 sesiuni de formare au fost instruiți 147 de procurori și 160 de polițiști, pe orientare sexuală, identitate de gen și infracțiuni motivate de ură. Nu era prima dată. În 2018-2019, tot ACCEPT, împreună cu CNCD, a ținut cursuri pentru judecători, procurori și avocați, într-un proiect de peste 200.000 de euro. ACCEPT depune plângeri penale și apare ca parte vătămată în dosare. Procurorii care soluționează aceste dosare au fost instruiți la cursuri organizate de ACCEPT, într-un proiect al ACCEPT. Vi se pare normal? Pe 2 octombrie am trimis cereri oficiale, pe Legea 544, la Parchetul General, Poliția Română, Jandarmerie și Institutul Național al Magistraturii. Am cerut contractul de parteneriat și împărțirea celor aproape un milion de euro: cât a ajuns la Parchet, cât a rămas la ACCEPT și cine a plătit drumul și cazarea procurorilor. Am întrebat dacă procurorii care au predat la aceste cursuri au fost plătiți, de cine și cu aprobarea cui. Am mai întrebat dacă participarea a fost obligatorie, ce alte protocoale au semnat cu ONG-uri din 2018 încoace și câte plângeri penale a făcut ACCEPT în acești ani, cu ce soluții. Parchetul General și Jandarmeria au înregistrat cererile. Termenul legal de răspuns e 16 octombrie. Publicăm tot ce primim, inclusiv refuzurile. Un procuror trebuie să investigheze o plângere fără să fi fost școlit de cel care a făcut-o.

Au apărut primele modele AI care încearcă să simuleze reacțiile unei societăți întregi, nu doar pe ale unui om sau dintr-o conversație. Nu prezic viitorul ca un glob de cristal, dar pot genera mii de variante ale lui și pot arăta ce se întâmplă după o decizie. Pot duce la un control mai bun al societatii. Mecanismul e simplu. Construiești o lume artificială cu sute sau mii de agenți, fiecare un om virtual cu vârstă, venit, familie, serviciu, obiceiuri, opinii și un mod propriu de a lua decizii. Le dai date reale despre economie, prețuri, salarii, șomaj, taxe, știri și evenimente, apoi introduci o schimbare și vezi cum reacționează. Dacă urcă prețurile, unii consumă mai puțin, alții schimbă produsul, alții nu fac nimic. Dacă crește șomajul, se schimbă încrederea, consumul, economiile și comportamentul social. Când o companie lansează un produs, un guvern schimbă o taxă, o redacție împinge un subiect sau un partid testează un mesaj, poți rula zeci, sute sau mii de simulări înainte, în loc să afli efectul abia după. Există deja modele și platforme ca SocioVerse2, AgentSociety2, EconSimulacra sau Social World Model. Fiecare abordează o parte din problemă: societatea, economia, comportamentul colectiv, piețele, propagarea informației sau forecasting-ul. Sunt încă la început. Nu sunt oracole și pot greși serios dacă datele sunt proaste sau agenții sunt construiți prost. Vor deveni însă mai bune, mai ieftine și mai ușor de folosit. Impactul poate fi urias. E foarte posibil ca în câțiva ani firmele mari, instituțiile, presa și campaniile să nu mai ia decizii importante fără scenarii de impact rulate dinainte. AI-ul nu va ști exact ce urmează, dar va putea spune: „dacă faci asta, în majoritatea simulărilor apar reacțiile astea". Cine are date bune și modele bune capătă mai multă putere de anticipare și de optimizare și, inevitabil, mai multă capacitate de a influența comportamentul social. Vrem să testăm câteva dintre modelele astea și local, cu resurse modeste, ca să vedem cât e marketing și cât e utilitate reală. Comparăm mai multe abordări, sociale și economice, și vedem dacă produc ceva coerent fără infrastructură de laborator sau centre de date. Vă ținem la curent cu ce găsim, atât când modelele dau rezultate bune, cât și când scot tâmpenii. Dacă direcția asta funcționează, următoarea revoluție AI nu va fi un chatbot care scrie mai bine, ci posibilitatea de a testa lumea înainte s-o schimbi. Sau sa o controlezi.

ROMÂNIA CU DOUĂ DISCURSURI De un an se vorbește despre ce se întâmplă când aduci masiv forță de muncă din Asia și Africa fără o politică serioasă de integrare în paralel. Până de curând, era suficient să ridici problema ca discuția să se închidă cu etichete de xenofobie și extremism. Dan Tanasa s-a ales chiar cu un dosar penal. Acum Emil Boc spune public că în Cluj sunt peste 20.000 de cetățeni din afara UE, că mulți nu cunosc limba și cultura locală și că asta începe să creeze probleme în comunitate. Cere reguli și integrare. Exact despre asta trebuia să putem vorbi de la început. Între timp, România a construit o industrie din aducerea muncitorilor străini: agenții de recrutare, intermediari, firme care încasează bani, angajatori care caută oameni mai ieftini. În spatele fiecărui muncitor adus există cineva care câștigă din operațiune. Statul, în schimb, s-a ocupat mult mai bine de aprobarea contingentelor decât de ce urmează după ce oamenii ajung aici. Cine verifică firmele care îi aduc și cine controlează condițiile în care sunt ținuți? Ce se întâmplă când rămân fără serviciu, ce reguli minime de integrare există și câtă română trebuie să știe? Cine răspunde pentru abuzurile agențiilor? Întrebările nu sunt imaginare. Guvernul a fost obligat anul acesta să înăsprească regulile pentru intermediari tocmai după probleme legate de exploatare, comisioane ilegale și folosirea sistemului pentru migrație ilegală. Discuția despre siguranță publică nu trebuie nici umflată, nici interzisă. Dacă există incidente, le măsori; dacă există probleme de integrare, le rezolvi; dacă nu există, arăți datele. Ce nu faci este să închizi subiectul etichetându-l pe cel care întreabă. România încă are timp să pună reguli normale înainte să repete greșeli pe care alte țări europene le-au lăsat să se adune ani întregi: control real asupra agențiilor, angajatori verificați, evidență clară a celor aduși, condiții minime de limbă și integrare, sancțiuni când sistemul este abuzat. Și aceeași măsură pentru toată lumea, pentru că devine ridicol când o idee este „extremistă" cât timp o spune omul nepotrivit și devine politică publică rezonabilă în momentul în care o spune cine trebuie.

Marian Godină a plecat din Poliție în ziua în care a aflat că e cercetat, prima zi dupa concediu. Legea 360/2002 e Statutul polițistului: spune ce n-are voie să facă un polițist și cum se pedepsesc abaterile, până la destituire. Pe 19 august, IGPR ne-a confirmat în scris că, după sesizările Patria Prima, la IPJ Brașov s-au inițiat împotriva lui procedurile din această lege. Pe 20 august și-a depus demisia. De ce? Pentru ca procedura disciplinară se aplică doar unui polițist în funcție. Odată plecat, cercetarea se oprește fără verdict. Godină n-a așteptat verdictul, stia probabil ca nu ii este favorabil. Mai ales ca nu reclamasem doar noi. Ani de zile a spus că a avut „un teanc de reclamații” și n-a pățit nimic. De data asta n-a mai stat să vadă. Poate pentru ca pățea? Nu scapă de tot. Declarațiile de avere pe 2023, 2024 și 2026 nu există, depuse iar banii pentru concediul de creștere a copilului, petrecut ilegal facand bani, se recuperează și de la foști polițiști. Si noi vom insista cat ne permite legea, care se aplica si fostilor agenti de circulatie. Si ne-am adus aminte de o postare despre el a regretatului Patrick André de Hillerin, plecat prea vremelnic dintre noi saptamana asta, v-o lasam mai jos. Dumnezeul sa-l odihneasca pe Patrick ca dreptate a avut in multe!