Ieșirea din sărăcie și dezvoltarea economiei este posibilă. Exemplul Argentinei ne arată cum. Trebuie doar puțină voință politică. O critică care se face reformelor lui Javier Milei este că ele ar fi generat sărăcie. Este fals. Dimpotrivă, milioane de oameni ies din sărăcie ca urmare a unui stat mai mic. În momentul în care au început tăierile de cheltuieli și de-reglementările lui Javier Milei, sărăcia în Argentina era mare și în creștere. După ce au început, rata sărăciei și-a continuat creșterea inițial, dar apoi s-a prăbușit. Iar acum e în cădere semnificativă. Pe cifre, înainte de reformele sale rata sărăciei era la 42%, acum e la 38%. Iar rata sărăciei extreme era la 18%, acum e la 8%. Asta înseamnă că milioane de argentinieni au ieșit din sărăcie și din sărăcie extremă. Nici eu nu credeam că o să se vadă efectele pozitive ale reformelor atât de repede. Chiar și Javier Milei zicea că se așteaptă să dureze doi ani până își revine Argentina, care era într-o situație mai rea decât România. Dar iată că ideile libertății au funcționat surprinzător de repede. Pe scurt, atunci când nu mai ai un stat mare care să fie o povară pentru populație și prin taxe și prin supra-reglementare, lumea începe să iasă din sărăcie. Singura soluție pentru ieșirea din sărăcie și generarea prosperității este libertatea. Se poate poate tot în lume. Se poate și în România. Trebuie doar voință politică.