Acum 17 ani, ni se întâmpla cel mai bun lucru din ultimii aproape 80, aderarea la NATO. Fără NATO & UE, am fi rămas în urma timpului, în urma vieții, exact ca Moldova sau Ucraina, state fără securitate, locuri unde tristețea și sărăcia sunt atât de apăsătoare că te sufocă.

Fabulos oceanul la Biarritz. 27⁰C toată ziua, cerul senin cristal, în 30 de secunde s-a ridicat un nor de nu se știe unde și tot orașul a devenit invizibil. Fabulos!

"Elle est jolie, la cent cinquante." Vorbeau despre o casă din portofoliul Christie's la Biarritz. Doar că nu era 150 (de mii de euro), ci 1 150 000 de euro. Trebuie să fie interesant ca, de la un anumit nivel de venit în sus, milionul să fie subînțeles, nici măcar să nu mai fie nevoie să îl menționezi. Îmi povestea zilele trecute un agricultor din Espelette despre o casă din Ainhoa cumpărată înainte de pandemie cu 240 000 de euro și vândută anul trecut cu 2 milioane de euro. Fără pământ, doar casa. 5 camere. Și se plângea că prețurile au devenit imposibile. Ar mai fi avut nevoie de câteva parcele de pământ pentru ardei - e cultivator de piment d'Espelette medaliat cu argint la Paris. Valoarea terenului era 200 000 de euro, proprietarul, vecin de-o viață, i-a cerut 500 000 de euro. N-a cumpărat. Nu mai e foarte ușor de trăit în Franța pentru cei pentru care un milion de euro nu e un detaliu subînțeles.

Dă-i cu pintxos, dă-i cu vino tinto, dă-i cu pintxos, dă-i cu cerveza, dă-i cu pintxos, dă-i cu mamacita necesita margarita, dă-i cu pinxtos, dă-i cu sidra, până ajungi să vezi numai stele Michelin pe care le împarți cu generozitate tuturor. Și așa a ajuns San Sebastian capitala gastronomică a Europei. Nu ne mai dați să mâncăm, că cineva, nu spun cine, trebuie să ajungă înapoi în Biarritz, preferabil pe o autostradă, nu pe șapte.

"Bakarrik en basque ça veut dire <<être seul>>, parce que plus il y a du tannat, plus il y a de la typicité et ici il n'y a que du tannat." Enchantée, bakarrik!

E prima dată când plec în concediu cu destinația ocean. Nu-s deloc omul plajei, mă plictisesc teribil, dar îi spuneam cuiva că am nevoie să aud valuri izbindu-se de stânci, să fie furtună, dacă se poate. Oceanul, azi, la Biarritz. Foarte generos.

Îmi era dor de cuvântul "euroatlantic". L-am găsit în discursul lui Luca Niculescu: "guvern ce va fi profund ancorat în direcția europeană și euroatlantică a României." Poate-l învață și rătăcitul de la Cotroceni care tot umblă cu pro-MAGA, pardon, pro-occidental prin boscheți.

Dând jos guvernul Bolojan, preș. Nicușor Dan împreună cu PSD și cu AUR au creat nu doar o criză politică majoră ce riscă să devină o criză economică serioasă, ci și o gravă criză de credibilitate externă. În mandatul lui, România este un stat slab dispus să accepte și să tranzacționeze orice, inclusiv propria stabilitate. Asta spun dezvăluirile ambasadoarei SUA în Grecia. MAE tocmai a devenit impotent, iar ideea născocită la Cotroceni că România ar putea fi puntea de dialog între Washington și Bruxelles se arată, de-acum, în toată splendoarea ei ridicolă. Atât mai avea șefu' la sistem, după ce a făcut praf tot, politica externă. Îi poate cânta liniștit Prohodul.