De ce ajung copiii atât de des în mijlocul controverselor legate de simbolistica LGBT? La Ploiești, în cadrul festivalului de artă urbană Artown NOW, au luat statuia lui Domnul Goe, unul dintre cei mai cunoscuți copii din literatura română, și au vopsit-o în culorile curcubeului. Da. Fix pe dl. Goe. Pe copil. Nu un gard oarecare, nu o lucrare abstractă, nu o statuie de adult. Au ales exact personajul-copil pe care îl știu generații întregi de români, dintr-un oraș întreg. Și nu e o mâzgăleală făcută noaptea de niște puști. E o intervenție artistică oficială, într-un festival organizat în spațiul public, e ceva asumat! Iar partea care face și mai absurd tot circul: ediția de anul acesta are prezentat drept co-curator un copil de 10 ani. Serios acum, de ce copilul? Dacă voiau să transmită un mesaj Pride, aveau un oraș întreg. Ziduri, clădiri, sculpturi, instalații, orice. Au ales statuia lui Domnul Goe, un copil cunoscut. Asta plănuiesc cu copiii noștri? Și când oamenii spun că asocierea dintre simbolistica sexual-identitară și un personaj-copil li se pare profund nepotrivită, li se explică, previzibil, că n-au înțeles arta. Poate că au înțeles-o foarte bine. Nu numărul de culori de pe statuie e problema, ci alegerea unui copil ca suport pentru mesajul ăsta. Întrebarea rămâne: din tot ce puteau picta, de ce copilul? De ce mereu sunt copiii?

"Poate se mai naste un Iisus" un nou Cezar...