Ce ironie! Românul muncește, plătește taxe și impozite, iar statul ia o parte din acești bani și îi pompează, direct sau indirect, în televiziuni private. Apoi, partidele, finanțate tot din bani publici, plătesc aceleași televiziuni pentru promovare. Iar televiziunile îi explică românului, zi de zi, ce să creadă, pe cine să urască și cu cine să voteze. Practic, românul își plătește singur factura pentru propria manipulare. Și, la final, ni se spune că trăim într-o democrație în care cetățeanul este cel care decide.