They’ve found one of Moscow’s real friends: Didier Reynders, a former European Commissioner for Justice during Ursula von der Leyen’s first term. Reynders is one lucky guy. For about 14 years he played the lottery and kept winning. He was raking in around a million euros, which he then deposited in cash at ING Bank. Now he’s under investigation for bribery and money laundering. Obviously, nobody bought the idea that someone could be that stupidly lucky at the lottery. What’s even more interesting is what EUObserver uncovered: the guy was working in Moscow’s interests, at least until 2023, and with the help of a Belgian intelligence officer he covered up the tracks of his friendship (in euros, not rubles) with Moscow between 2019 and 2023. The journalists are publishing photos of the WhatsApp conversations between the two of them, showing how Reynders managed to stop the press from finding out about his spying for Moscow and the bribes from Moscow. Just to be clear about how serious this is: Reynders was the European Commissioner for Justice and he was sucking from two teats — the EU and Moscow. Note: Since the European Commission unfairly labeled me a friend of Moscow just because I had the guts to take my MEP mandate seriously and table a motion of censure against it, I’ve sued the European Commission at the CJEU for moral damages. @vonderleyen

Iată din nou o știre pe care nu trebuia să o aflați, pentru că legacy media o obturează, atât la noi, cât și în Occident: În Olanda chiar a început un proces civil de daune contra lui Bill Gates, a lui Albert Bourla (CEO – ul Pfizer, destinatarul mesajelor secrete pe care le trimitea Ursula von der Leyen pentru a „negocia” un contract de vaccinuri de 35 de miliarde de euro) și a lui Mark Rutte (ex-premier al Olandei în timpul pandemiei și actual secretar general al NATO). Alături de ei sunt chemați în judecată alți 14 indivizi cu rol cheie în politicile sanitare din pandemie, în Olanda, în UE și la nivel global. Procesul se referă în mod specific la inducerea în eroare a publicului cu privire la siguranța și eficacitatea vaccinului împotriva COVID-19 și este formulat de șapte cetățeni olandezi care au suferit de pe urma administrării vaccinului. Notă: nu importă că sunt doar 7 reclamanți – dacă acești curajoși câștigă procesul, precedentul va putea fi replicat la toate milioanele de oameni care au suferit de pe urma efectelor adverse ale vaccinului. Faptul că (încă) nu sunt milioane de acțiuni contra acestor iacobini sanitari și multi-miliardari ai pandemiei se explică prin teama de consecințe, iar nu prin raritatea sau excepționalitatea efectelor adverse – vedeți mai jos ce se poate întâmpla dacă ai curaj prea mult ... De reținut că nu e vorba de un proces penal, ci de un proces civil. Dar un rezultat favorabil reclamanților va fi un uriaș precedent judiciar și chiar o baza de pornire pentru procese penale, care nu se prescriu (căci faptele pot fi încadrate simplu la crime contra umanității). Bill Gates, de altfel, a încercat, cu toată armata sa de avocați hiper-plățiți, să oprească procesul, argumentând că Tribunalul din Leeuwarden din Olanda nu are autoritate jurisdicțională asupra sa devreme ce este rezident în SUA și nu locuiește în Olanda. După un periplu judiciar de aproape 2 ani, judecătorul a respins acest argument. În plus, mass-media tradițională tace în legătură cu acest proces foarte important. Nimic surprinzător – în mass media legacy sunt cei mai mulți complici ai acestor criminali din pandemie. Nu numai complici: profitori. Fluvii de bani au curs în conturile lor pentru a face propagandă măsurilor din pandemie și vaccinului și, pe de altă parte, pentru a închide gura criticilor prin cele mai totalitare metode de cenzură. Există reguli stricte impuse în jurul procesului, stabilite de judecător. Presei i s-a interzis să facă înregistrări audio sau video în sala de judecată, fiind disponibil doar un flux live din care nu se pot extrage fotografii sau clipuri video decât cu autorizația individuală a ajudecătorului. Chiar și mai interesant ... Avocatul care a demarat acest proces în 2024, Arno Van Kessel, a fost arestat la doar câteva ore după ce a depus actele pentru proces. El a petrecut opt luni în închisoare sub acuzația de terorism și anti-instituționalism (??!). Pentru avocații români care nu au depus nicio astfel de acțiune în justiție pare a fi un lucru bun că, la zi, cel puțin la cunoștința mea, nu există procese de acest gen în România*. Nu riscă nimeni 8 luni de arest pentru a pune în discuție în tribunale sfințenia moaștelor pandemiei… Putem doar spera că măcar în Olanda se va fi făcut dreptate. Altfel, vom fi fost nevoiți să constatăm, din nou, că adevărata traducere a dictonului latin Fiat justitia et pereat mundi este : „o societate în care nu există dreptate nu merită să existe”.

Deșteptăciunea artificială, armă de nimicire în masă…

Informațiile publicate de Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 15 octombrie 2026 arată că aproximativ 400000 de persoane angajate în sectorul public erau implicate în litigii salariale. Dintre aceștia, 159.119 au câștigat definitiv procesele contra statului. ÎCCJ vorbește de cadre didactice (~171.000), personal auxiliar din justiție (grefieri, informaticieni etc.), cadre MAI (poliție, jandarmerie, ISU), angajați din finanțe/ANAF, personal medical. Magistrații reprezintă o minoritate (în jur de 6.800). Toți au dat statul în judecată pentru că nu le-a dat ceea ce era dreptul lor legal să primească. În decursul ultimilor 17 ani, guvernele care s-au succedat au emis 17 OUG privind eșalonarea plăților cuvenite bugetarilor care au câștigat procese contra statului. Eșalonarea temporară a fost considerată admisibilă de CtEDO de la Strasbourg, dar nu și eșalonarea perpetuă, repetată la infinit. Pe motiv că nu are bani, statul a emis mereu acte ale executivului care au făcut ineficiente hotărâri judecătorești, încălcând separația puterilor în stat și liberul acces la justiție. În plus, statul încalcă mereu legile pe care le emite: drepturi salariale sau majorări ale pensiilor sunt puse în lege, după care “ordonanțele trenuleț” emise cu 2-3 zile înainte de Revelion le îngheață sau le “eșalonează”. Calendarul tipic implică tranșe progresive (ex.: 5% în primul an, 10% în al doilea, apoi 25% și 35% pe anii următori), dar mereu rămân restanțe, în speranța ștergerii lor prin prescripție. Practica a fost contestată întrucât erodează esența statului de drept. CSM a subliniat în 2026 că eșalonarea e acceptabilă, dar reeșalonările succesive nu sunt, conform jurisprudenței CEDO/CJUE. Rapoarte ale Ministerului Finanțelor sau ale Consiliului Fiscal menționează zeci de miliarde lei în titluri executorii pe perioade de mai mulți ani (ex.: peste 22 miliarde lei între 2015–2023, cu plăți parțiale de ~14,5 miliarde și restul restanțe). Restanțele și sumele noi (inclusiv pentru magistrați - 5 miliarde lei doar pentru tranșe restante și pentru anul 2026, plus accesoriile) se apropie de 20 de miliarde de lei, la care se adaugă accesorii (dobânzi și penalități) de 20% pe an. Azi e ședință CSAȚ: cu siguranță nu aceste sume și riscul de încălcare a statului de drept se vor discuta, ci noi tranșe secrete de miliarde de susținut neabătut regimul mafiot kievean. Colac peste pupăză: azi e o pronunțare la CtEDO, într-un dosar contra României, pe această temă. Dacă decizia va fi favorabilă reclamanților, eșalonările pică. Toți banii vor fi achitați pe loc sau prin executare silită. Iată un “bagaj” foarte “ușor” de cărat de către guvernul Luca.

Nicușorisme… “Investițiile României de miliarde de dolari în baze militare, precum și alinierea sa politică deplină, au permis Statelor Unite să-și proiecteze forța și să-și urmărească interesele…  […]  [România] va continua să investească în capacități, baze și terenuri de formare. Va rămâne aliniată politic și strategic. Va prelua responsabilități și costuri mai mari, astfel încât o prezență americană consolidată în sectorul românesc al Mării Negre să devină strategic mai utilă și mai puțin costisitoare”.  Asta spune în “editorialelul” publicat undeva în presa străină președintele (încă în funcție), comandantul suprem al Armatei Române, marele războinic Nicușorișor.  Precizez că afirmația face parte dintr-un articol publicat într-un oscur Daily Signal, articol ce face parte dintr-un set de texte de PR pentru care președinția a plătit unei firme americane de avocatură și lobby, confidențial contractată, cca 6 milioane de dolari.  Așadar, Nicușorișor spune că România va cheltui mult mai multe miliarde de dolari pe apărare pentru ca SUA să plătească mai puțin.  Un Dănilă Prepeleac mai nevleg decât Nicușorișor nici că se putea…

Când eram eu consilier la barou, în 2006, firmele de recuperări de creanțe tăiau o halcă mare din activitatea avocațială și și-o însușeau. Principala reacție de apărare a profesiei a fost identificarea acestei activități ca avocatură ilegală. Și executorii erau prejudiciați de recuperatorii de creanțe - le luau și lor o halcă mare din afacere, recuperarea amiabilă. După ani de zile în care mari firme de avocatură și … colegi consilieri la barou au făcut contracte bune de asistență juridică și reprezentare cu recuperatorii de creanțe, biznisul lor a devenit tolerat și, ulterior, introdus un pic în reglementarea privitoare la protecția consumatorilor de credite. Recuperatorii de creanțe sunt entitățile care cumpără cu 1-5% din valoarea nominală creanțele băncilor contra cetățenilor, pe care îi execută silit pe locuința familială, pe salarii și pensii până la finalul vieții. Sunt cei care îți amenință copilul la telefon că, dacă tati nu plătește datoria, va fi aruncat în stradă și va fi mutat la altă școală, unde nu are prieteni. Sunt entitățile care, alături de bănci și BNR, s-au opus mereu legilor de protecție a consumatorilor pe care le-am scris. În condițiile în care a devenit o industrie recuperarea de creanțe de despăgubiri de la transportatori și de la agențiile de voiaj pentru întârzieri sau anulări de călătorii (poate nu știți, dar din cei 3-400 de euro care se primesc de la debitorii despăgubiri, 200 de euro merg direct la recuperator, restul de 100-200 euro fiind “cuveniți” păgubitului) și, mai ales, pentru că a consulta o deșteptăciune artificială (AI) în loc de un avocat a devenit o modă, cu grave consecințe asupra drepturilor și libertăților individuale (AI minte, greșește, inventează, halucinează, sfătuiește nociv), a apărut un proiect de lege de protecție contra avocaturii clandestine și contra utilizării destructive a “deșteptăciunii” artificiale. Unele dispoziții ale proiectului sunt neîndemânatice. De exemplu, chestia (inaplicabilă în practică) cu înscrisurile care ar urma să fie redactate numai de avocați. Evident, textul nu va trece. Dar… Inadvertențele și exagerările proiectului au devenit obiect de câștig politic. USR - cine altul? - este partidul care s-a agitat cel mai mult ca să torpileze proiectul. Mă aștept la apariția sloganului “scăpăm a avocați și scăpăm”, sau la apariția #fărăavocați. Tehno-entuziaștii au sărit în haită să apere intervenția AI în piața juridică. Cică e bună rău deșteptăciunea artificială și nu e coruptă (ambele afirmații false - am explicat motivele în detaliu și în repetate rânduri, nu reiau aici argumentele). Amatorii de chinezării s-au activat și ei: cică AI este ieftină și bună. Singurul om care nu-și permite lucruri ieftine este săracul. Pagubele comise de ieftinătăți sunt ruinătoare. După care s-au activat recuperatorii. După care s-au activat contabilii. Și unii, și alții se tem că avocații vor să le ia biznisul, dar ambele comunități profesionale vor să li se permită expres să exercite activități avocațiale. Desigur, la fotbal și la avocatură ne pricepem toți… Dezvoltarea în rimt de panzer hitlerist a deșteptăciunii artificiale riscă să lase fără job sau afaceri toate profesiile, precum și consultanții. Ba chiar și judecătorii și procurorii (întrebați 100 de români dacă nu cumva preferă să fie judecați de “incoruptibila” AI - 99 vor răspunde că da…). Nu exagerez cu nimic. Mai mult de 4/5 din absolvenții de drept nu găsesc de muncă azi. În ultimele săptămâni primesc zeci de cereri de angajare săptămânal. La fel stau lucrurile și cu absolvenții de economie, jurnalism, politică, administrație și de alte facultăți care pregătesc profesii. În loc să fim solidari contra AI, ne batem în războaie civile, de distrugere reciprocă, punând la dispoziția surferilor din USR valuri de ură pe care să urce și să readucă totalitarismul mult dorit, care va alunga profesiile liberale și clasa de mijloc, cum au făcut stră-bunicii lor în 1948-1952.

Există un curent pan-european pentru stoparea ajutorului financiar pentru Ucraina și pentru demararea negocierilor de pace și economice cu Rusia. Acest război care durează de 4 ani și jumătate a condus la decimarea poporului ucrainean și la falimentarea UE. În mod stupid, UE a ajutat Ucraina cu bani, armament, ghidaj digital, training militar și absorbție de produse agricole sau chimice din Ucraina, dar a pompat neîntrerupt bani în regimul lui Putin, care și-a putut finanța continuarea războiului de agresiune contra Ucrainei. UE a dat direct sau indirect sute de miliarde de euro ambelor părți beligerante, în ciuda declarațiilor pompoase de susținere a agresatului și de “sancționare” a agresorului. Trump a pronunțat o cifră uluitoare: UE a pompat în Rusia, pentru gaz și carburanți, 350 de miliarde de euro în 4 ani și jumătate. Este o sumă de aproape 2 ori mai mare decât suma pompată de UE în fundul regimului mafiot kievean. Conservatorii și suveraniștii români au cerut aceste lucruri încă din toamna lui 2024. Pentru birocrații UEropeană de la Bruxelles, precum și pentru politicieni ca Macron, Merz sau (mai nou) Burnham, continuarea războiului din Ucraina este crucială. Pacea ar putea dezvălui greșeala strategică de a paria pe Zelensky și de a spera că, prin magie, Rusia, ar putea fi dez-integrată în minim 15 bucăți, care să vină, ulterior, să cerșească credit de la băncile europene în schimbul resurselor de care dispun. Mai mult și mai grav: pacea ar putea dezvălui furtul și crimele. Ar putea dezvălui că politicienii UEropeni s-au folosit de poporul ucrainean, transformat în carne de tun, pentru a regla relațiile cu Rusia din perspectiva foamei lor de resurse. În plus, pacea ar putea spulbera visul federalizării UE, chestie pe care azi nu o mai dorește nimeni, în special pentru că au văzut cine le-ar fi liderii - indivizi de teapa Ursulei von der Lenin ... De aceea, UE nu își putea permite ca, în noiembrie 2024, în România să câștige alegerile un outsider. Așa că au anulat alegerile ... De aceea, UE nu își putea permite ca, în mai 2025, în România să câștige alegerile un alt outsider. Așa că l-au inventat pe Nicușor, plus 1,7 milioane de votanți care au apărut din spuma mării pe listele de vot... De aceea, UE nu putea permite ca în guvernul României să fie cooptat AUR, așa că l-a forțat pe Nicușor să forțeze Constituția și să desemneze ca premieri 4 iepuri scoși din joben, absolut niciunul propus de vreun partid politic*. Practic, Nicușor a transformat democrația constituțională românească într-un regimul discreționar similar cu cel instalat de Carol al II - lea, în preajma celui de-al doilea război mondial. Asta pentru că așa i-a impus Bruxelles - ul. De aceea a și fost infipt președinte, în ciuda evidentei ne-corespunderi cu postul și a incredibilului șir de gafe făcute. Iată ingerința străină în alegeri, administrație, parlamentarism, CSAȚ, contractele finanțate prin SAFE și date cadou concernului german Rheimetal, precum și în orice altceva vreți. Guvernul Luca nu este un guvern - emanație a suveranității poporului (suveranitate la care se referă art. 2 din Constituție), ci un guvern - emanație a elitei birocratice de la Bruxelles. Ce promisiune credeți că nu va fi încălcată de Luca, în ciuda faptului că guvernul său este covârșit de PSD? Ați ghicit: susținerea neabătută a Ucrainei până la victoria finală (asupra economiei și societății UE).

Sunt în drum spre Strasbourg, la a doua sesiune plenară a PE din octombrie, și aflu 2 lucruri iritante: (i) decizia Consiliului Concurenței de a sancționa cu amendă de 3,7 miliarde de lei băncile care au manipulat Robor e atacată acum de toate băncile, iar nu numai de CEC Bank. Chestia e că toate băncile au cerut ca ședințele unde se judecă cererile de suspendare să fie secrete, fără participarea publicului sau a presei; e clar că băncile se tem de fenomenul shame and blame; (ii) BNR a decis să facă intervenție in favoarea băncilor și în defavoarea Consiliului Concurenței în toate procesele; o instituție publică se pune în război judiciar cu o altă instituție publică pentru a apăra corporații private… Cu forțele noastre reduse, vom face intervenții în favoarea Consiliului Concurenței pentru 15 persoane fizice și pentru o societate. Ar fi putut fi 250 de intervenienți, poate chiar 250 de mii, dar cică sunt mari costurile legale și sunt de ne-încredere instanțele… Asta e: m-am mai luptat de unul singur contra panzerelor bancare și a ieșit bine. Poate o ieși bine și acum. Știți deviza samurailor: dacă sabia a fost scoasă din teacă, trebuie să fie utilizată.

În condițiile în care liderii UE se băteau pe câteva zeci de miliarde de euro cu care să ajusteze în sus sau în jos bugetul UE, la Consiliul European de vineri a descins și Zelensky, având solicitarea imperativă de plată a unei prime tranșe de 70 de miliarde de euro dintr-un „necesar” anual de 150 de miliarde pentru a înfrânge Rusia. Zelensky a omis să spună ce anume a făcut cu cele 90 de miliarde de euro deja încasate de la UE anul acesta, dar a ținut să precizeze că: -în lipsa acestor 150 de miliarde de euro anual nu va reuși să câștige războiul contra Rusiei; -dacă nu primește acești bani, din care 70 de miliarde de euro imediat, 20 de milioane de refugiați ucraineni vor covârși UE. Ca și tehno-entuziaștii, care sunt convinși că orice problemă se poate rezolva cu o aplicație pe mobil bine ticluită, Zelensky și aliații lui consideră că totul se rezumă la bani. Adică, europenii să facă bine să toarne în continuare vapoare de bani în fundul regimului mafiot kievean, că războiul se câștigă cu bani. Implicațiile: (i) fără bani, victoria finală contra Rusiei se transformă în înfrângere; UE nu mai are bani, deci înfrângerea este declarată indirect, dar indubitabil, chiar de Zelensky; slăvarii, radicalii pro-europeni și cei care cred că Rusia este ținută departe de porțile UE de Zelensky și că tot ce trebuie să facă europeanul care vede război pe net sau face război ca joc pe calculator este să continue să toarne bani în conturile camarilei lui Zelensky se înșală amarnic; (ii) presiunea pentru bani s-a exercitat cu amenințări („dați bani, că de nu, las liber granițele și vă treziți cu 20 de milioane de refugiați”), similare cu taxa de protecție practicată de mafioți; prelungirea războiului a profitat doar industriei de armament și politicienilor și birocraților aflați în solda lorzilor războiului; pacea și securitatea europeană sunt la ananghie; peste toate se suprapun milioanele de victime ucrainene, care vor cere cândva răzbunare. Ca să înțelegem împreună proporțiile pretențiilor dezastruoase ale lui Zelensky, să reținem că România este blocată de aproape 6 luni pentru că nu s-a găsit un guvern care să dea siguranță în mintea dlui Goe de la Cotroceni că va face treabă bună cu PNRR și cu SAFE. Din PNRR mai putea fi trasă suma de 770 de milioane de euro, iar în SAFE sunt implicate 17 miliarde de euro. Nu 70 de miliarde. Nu 150 miliarde anual.

Practic întreaga UE este cuprinsă de proteste, unele violente: Franța, Italia, Spania, Portugalia, Belgia, Germania. Motivația principală: creșterea amețitoare a costului vieții. Chirii, energie, carburanți, taxe școlare, în condițiile în care serviciile medicale și sociale și educația se degradează, iar veniturile din salarii sau pensii se erodează. În Franța, liceenii protestează pentru că nu mai sunt bănci, mâncare la cantină și profesori… În Belgia, protestele vizează măsurile de austeritate ale guvernului De Wever, care are nevoie de bani pentru tot felul de priorități care pun la coada listei populația. Oamenii afișează pancarte cu sloganul „Pas dans nos poches” („Nu din buzunarele noastre”). În timp ce oamenii se sufocă în datorii și sunt evacuați din casele familiale (cum a fost cazul bătrânei de 87 de ani din Spania, care a și pierit între timp), UE și statele membre continuă să arunce cu sute de miliarde în fundul regimului mafiot kievean și să cumpere gaz și petrol de la ruși cu zeci de miliarde anual, la preț triplu față de anul 2022. Colac peste pupăză: UE cere mai mulți bani pentru buget, ca să îi arunce pe proiecte iraționale și pentru a-și achiziționa aplauze de la ONG - urile cenzurii, iar asta înseamnă noi și mai multe taxe și impozite. Până și în Ucraina și Albania sunt proteste contra puterii locale (primarul Kievului) sau centrale (guvern). Știți unde e totul calm și stabil? În România. Dan Daniel - Nicușor, președinte (încă) în funcție al României, a zis că va da bani Ucrainei în continuare, până la victoria finală. Față de situația gravă din sănătate, educație, asistență socială, ordine publică și justiție, cel mai probabil Nicușorișor o să își reafirme condoleanțele pentru răniți, că tot e la modă…

După faza cu “să nu te culci azi sănătos și să trezești mâine, Doamne ferește, mort” vine una și mai și… Madam Țoiu și-a reafirmat condoleanțele pentru familiile celor … răniți de dronele (rusești, evident) din Marea Neagră! Condoleanțe pentru vii e mișto zis. Dar e și mai mișto să “îți reafirmi” condoleanțele…

Un băiat pe nume Pavlik Morozov a fost transformat într-un erou național pentru că și-a denunțat tatăl. Generații de copii sovietici au fost crescute pe povestea lui. În august 1966, în timpul “revoluției culturale” maoiste, la o școală de fete din Beijing, elevii și-au bătut până la moarte directoarea adjunctă, Bian Zhongyun. În 1970, un băiat de șaisprezece ani pe nume Zhang Hongbing și-a denunțat propria mamă pentru că îl criticase pe Mao. Ea a fost executată. Copiilor li se insufla convingerea că loialitatea față de Partid primează asupra loialității față de părinți. Azi, la nivelul Uniunii Sovietice Europene, condusă cu o mână de fier într-o mănușă de catifea de Ursula von der Lenin, armate de Paveli Morozovi, redenumiți fact checkers, refac zilnic, pe bani publici, gestul “eroic” al lui Morozov, de fiecare dată când denunță “dez-informarea” sau “discursul urii” ori opiniile “ne-științifice” ale criticilor sistemului; acești fact checkers din complexul industrial al cenzurii, al persecuției și al delațiunii nu sunt altceva decât copii de 12 ani uitați în trupuri de adulți, care n-ar ezita să își denunțe părinții pentru un dram de atenție și popularitate, plus niște bănuți de o merdenea din Piața Amzei; de altfel, guvernul german a lansat recent centre de “consiliere psihologică” a celor care se simt persecutați în familie sau pe stradă de teoreticienii conspirației, de dez-informatori și de practicanții discursului incitator la ură, centre unde se pot și denunța astfel de “crime”, fără teamă de consecințe. Dacă nu vedeți pattern-ul Revoluției Culturale chinezești la noi, vi-l arăt eu: este bine identificat în persoana Dianei Buzoianu sau a lui Miruță. De altfel, la parastasul cu public al finalului său ne-glorios de mandat de primar al Timișoarei, Fritz a proclamat “revoluția continuă”…

Pentru cei ce l-au transformat în idol pe Bolojan, e dureros ca hemoroizii să vadă că guvernul unui penelist (Veștea) a fost refuzat de Bolojan, guvernul unui alt penelist (Siegfried Vasile) a fost refuzat de PSD, iar acum Bolojan votează un guvern compus din pesediști (11 ministere) și câțiva “independenți”. Dar pentru votanții lui Nicușor, mai ales sarmalagii, este cumplit să vadă cum preferatul lor a impus un guvern monocolor pesedist, răpindu-le chiar și șansa unor alegeri anticipate.

PSD a acceptat să intre la guvernare în guvernul Bolojan II. Cam așa arată o sinucidere asistată. Nu asta e, însă, important. E important că vine iarna. Poate cea mai “interesantă” iarnă de după iernile 1998-99, când România a fost în faliment de facto. Și populația, la fel.

Snap elections don’t weaken democracy. They restore the people’s voice.   When the will of the people no longer corresponds to their political representation in Parliament, early elections may become necessary!   Otherwise, we risk losing a fundamental constitutional principle: the people's mandate! - The principle of representation.   In Romania, public trust in political institutions is deeply shaken. According to a recent poll 88% of citizens said that Romania is heading in the wrong direction.   This reflects a profound crisis of political trust and raises a fundamental question: how can democratic institutions claim to represent the people if citizens no longer believe that their political choices reflect their aspirations?   The Romanian presidential elections have brought these tensions to the forefront, demonstrating how essential it is for democratic institutions to remain responsive to the electorate.And yet, a party polling 40% has no seat at the governing table.   When a country faces serious problems, despite the hard work of its people, its rich resources and the chances it has abroad, a change of government before the end of its term may be needed. Otherwise, we risk losing another essential democratic principle: accountability.   Political power is not a privilege without consequences. It is a responsibility. When those in power repeatedly fail to deliver, citizens must have a credible democratic means of asking forchange.   Let me put it simply: keeping a drunk driver behind the wheel does not bring stability. It means letting the bus crash into a wall at 200 kilometres per hour.   Democracy should not require us to wait for the crash before we are allowed to change the driver.   Snap elections are part of parliamentary democracy across the EU, as long as they follow the Constitution. They can offer a politically, economically and socially healthier path out of a crisis than allowing a profound crisis of legitimacy to deepen. They give citizens an opportunity to renew their mandate to those in power - or to withdraw it.   The Romanian presidential elections remind us that voting is not merely a procedural exercise. It is a fundamental instrument through which citizens express their expectations, their frustrations and their desire for change.   Snap elections are not simply about changing governments. They are about restoring representation, ensuring political responsibility and rebuilding public trust. Because when citizens lose faith in the ballot box, democracy itself is at risk. And when democratic institutions no longer reflect the will of the people, returning to the people must remain a legitimate constitutional option.

Fritz și echipa lui de la Timișoara au un dosar penal la DNA, pentru abuz în serviciu și deturnare de fonduri (68 de milioane de lei) în dosarul insolvenței Colterm*. Banii erau alocați de Ministerul Dezvoltării cu destinații salvării de la faliment a Colterm, dar au fost utilizați necuvenit de municipalitate, în alte scopuri. E ca și când banca îți dă bani să redresezi prăvălia care stă să cadă, iar tu utilizezi banii pentru a-ți trage un Maybach… Dată fiind transparența care caracterizează procedurile de insolvență, este foarte ciudat că asemenea fapte s-au putut întâmpla sub privirile judecătorului - sindic, ale administratorului judiciar și ale comitetului creditorilor. Plus sub privirile consilierilor locali ... Dar nu mă miră instrumentalizarea de către useriști a procedurilor de insolvență: au făcut-o și la Damen Mangalia, unde un activ evaluat la mișto la 184 de milioane de euro, a fost adjudecat de un srl - dezvoltător imobiliar cu un nume care preia brandul Rheinmetal, la prețul de 138 de milioane de euro. Dacă se va plăti prețul (eu mă îndoiesc că un srl cu un angajat și cifră de afaceri zero dispune de 138 de milioane de euro în 30 de zile de la adjudecare), 5% din sumă merge la lichidator, iar restul, la Damen Olanda. Interesant este că Damen a dat vreo 20 de milioane pe 49% din acțiunile șantierului naval din Mangalia. Profit: cca 110 milioane de euro. Impozit plătibil în România: zero. Cam așa știu useriștii, niște elite (fake) educate, să facă afaceri: privatizează profitul și socializează pierderea…

Merz a spus că nu se poate negocia cu rușii decât de pe poziții de forță. Așa că se vor impune și mai multe sancțiuni rușilor și se vor pompa și mai multe miliarde în fundul regimului mafiot kievean. Negocierea “dură” cu rușii a fost, într-adevăr, eficientă: - sunt sute de mii de morți și milioane de răniți; - Rusia a redevenit a doua putere militară a lumii; - Rusia a devenit a patra putere economică a lumii; - UE este în pre-faliment, Franța, în faliment, Germania, pe acolo; - UE și majoritatea statelor UE sunt hiper-îndatorate; - UE a dat deja 200 de miliarde de euro Ucrainei; - statele UE au dat 320 de miliarde de euro Rusiei, numai pe produse energetice, ajungând în cea mai prostească situație posibilă, aceea de a finanța ambele părți ale războiului din Ucraina, război din care rezultă faliment și sărăcie pentru UE; - statele UE cumpără energie de la americani cu prețuri de 3 ori mai mari decât cele din SUA; - bieții lideri aflați la putere în statele UE se plâng peste tot că pierd alegerile și încrederea publicului din cauza irepresibilului și incredibil de eficientului război hibrid rus; - liceenii din Franța dau foc liceelor pentru că nu mai sunt bănci, profesori, mâncare în cantină și motivație de a învăța (și știți ce? la proteste sunt steaguri cu seceta șo ciocanul și portrete ale lui Lenin…); - războiul durează de peste 4 ani și jumătate, cu Ursula și Zelensky în frunte fiind “șanse” să mai dureze încă pe atât.

În data de 12 octombrie 2026 (spre 13), Rusia a lansat rachete balistice asupra Kievului. Forțele Aeriene ucrainene au raportat circa 6 rachete balistice care au lovit mai multe districte, inclusiv o infrastructură de transport în Dniprovskyi (malul stâng al Niprului) și un depozit în Desnianskyi. Exploziile s-au auzit înainte de sirenă, adică înainte de avertizare. Apărarea anti-aeriana ucraineană nu a primit informații anticipate despre lansări din teritoriul rus. Radarul le-a detectat doar în timpul zborului. Alerta aeriană a venit târziu. Zelenski a confirmat public că nu a existat avertizare timpurie de la parteneri pentru acest atac. Trump a spus public că Ucraina ar trebui „să-și ia un nou lider” care să poată face un acord de pace, criticându-l pe Zelenski pentru că nu a încheiat războiul și pentru atacurile asupra rafinăriilor rusești. Același Trump a amenințat (în contextul discuțiilor recente) cu suspendarea schimbului de informații și a unor mecanisme de achiziții de arme dacă Ucraina continuă loviturile adânci asupra infrastructurii energetice rusești (rafinării). Lipsa avertizării este confirmată de surse ucrainene și a stârnit îngrijorare exact din cauza amenințărilor recente privind suspendarea supravegherii și a ghidajului electronic asigurate până acum de americani. Începând de aseară, Kievul și întreaga Ucraina au devenit ținte ușoare pentru ruși. De acum încolo, Dumnezeu cu mila…